Călătoria nebunului

Călătoria nebunului: Arcana Majoră explicată

Începând cu numărul zero, primul personaj pe care îl vom întâlni și urmări pe tot parcursul Arcanei Majore, este Nebunul. În multe dintre pachetele de cărți el apare înveșmântat cu o tunică albă, ținând o floare în mână, și stând la marginea unei prăpăstii. La suprafață, Nebunul pare inconștient și slab, însă în Tarot, acțiunile și personalitatea lui sunt puse într-o cu totul altă lumină.

Nebunul reprezintă punctul dintre puncte, puterea momentului prezent. El este inconștient și neînfricat, gata să urmeze oricând călătoria ce îl așteaptă. Inocența și deschiderea Nebunului sunt cele ce fac aventura posibilă.

Primele două personaje pe care el le întâlnește, sunt Magicianul și Marea Preoteasă. Magicianul reprezintă energia dinamică, pur masculină, și dorința de afirmare în lume. Aceasta este o carte ce valorifică abilitățile individului spre transformarea alchimică sau exprimarea de sine.

Marea Preoteasă în schimb, reprezintă energia pur feminină a incubației și cunoașterea arcanelor. Ea stă răbdătoare la porțile Templului lui Solomon, păzind secretele puterii divine. Marea Preoteasă întruchipează misteriosul element al feminității și intuiției, forța intangibilă, dar puternică ce explorează tărâmul magiei.

Acum, Nebunul și-a întâlnit propriile aspecte masculine și feminine, el întâlnește personificarea externă a acestor caractere. Împărăteasa și Împăratul pot fi văzuți ca fiind părinții Nebunului, echivalentele mundane ale Magicianului și Marii Împărătese. Ca și mamă a Nebunului, Împărăteasa este iubitoare, abundentă și darnică. Ea este partea feminină ce își îngrijește și hrănește odorul.

Împăratul poartă energia tatălui, creează fundații și limite ferme în lumea exterioară. El își protejează ținutul, construiește ziduri pentru a apăra blândețea Împărătesei. Aceste figuri parentale insuflă cunoaștere Nebunului, definind conceptele lui de limite și securitate.

Însă Nebunul trebuie să părăsească siguranța casei așa că, în continuare întâlnește dogma și lumea structurată a Marelui Preot. Aici cunoașterea este adusă din Ceruri pe Pământ, cu ajutorul ierarhizării și învățăturii, în deosebi cea religioasă. Mai departe Nebunul învață care este puterea alegerii, simbolizată de cartea Îndrăgostiților. Aici Nebunul începe pentru prima dată să realizeze că destinul lui este în propriile mâini, și că deciziile lui îi vor definii calea.

Acum, când Nebunul a fost educat, el trebuie să își aplice cunoașterea în lumea reală, Faetonul este testul său, semnul că deține cunoașterea necesară pentru a începe aventura. De aici își întâlnește și prima provocare: Puterea. Nebunul trebuie să își descopere calitățile de bază, realizând că ”mintea bate forța brută”, inteligența fiind uneori cea mai bună soluție.

După proba Puterii, Nebunul este aruncat în lumea introspectivă a Eremitului. Singur cu gândurile sale, izolat de lume, Nebunul realizează că viața este din anumite puncte de vedere, un joc. Roata Norocului apare următoarea, ca și cum cunoașterea dobândită de la Eremit este brusc manifestată. Viața este o serie de ghicitori și drumuri întortocheate, prin care treci mânat atât de soartă cât și de decizii, în care lucrurile sunt într-o zi pe culmi, iar a doua la pământ.

Nebunul ajunge la o înțelegere cu drumul său zbuciumat prin prezumpția cărții Justiției, aici deciziile sunt puse în balanță și judecate într-un proces corect. Însă adesea, viața nu este chiar albă sau neagră, curând Nebunul se află în dilema Spânzuratului, suspendat între două lumi pentru a găsi noi perspective.

Din pricina acestui disconfort realizează că, ceea ce cândva considera orbește adevăr, este de fapt idea și credința fostului său profesor. Cartea Morții apare pentru a-l elibera din această falsitate, făcând ordine în lumile Împăratului, Împărătesei, Faetonului, și chiar a lumii Nebunului din copilărie.

Nebunul este schimbat pentru totdeauna de către această experiență, iar noua lui înțelegere este întruchipată de îngerul cărții Echilibrului. Aici avem o mai profundă înțelegere spirituală, aici emoția este stăpânită iar calea de mijloc este aleasă în favoarea extremelor. Însă o dată cu dobândirea acestei noi clarități, ascunsele pete oarbe chiar din interiorul Nebunului, ies la suprafață sub forma Diavolului

Apărând din întuneric, Diavolul vorbește nevoii  inconștiente a psihicului, ce se manifestă ca dependență și atașament. Din fericire, acest nivel de tensiune și manipulare are viață scurtă, și este eliberat de șocul și spaima Turnului. Cu un tunet din ceruri, zidurile lumii interioare ale Nebunului se dărâmă, permițând creșterii și reînnoirii Stelei să apară.

Steaua reprezinta una dintre cele mai magice și pline de speranță momente din călătoria Nebunului, aici idei noi, sănătoase, sunt plantate, iar asistența divină curge liber din ceruri. Însă, acest nivel de transcendență tot are umbrele sale. Profunda și misterioasa Lună apare, reamintindu-i Nebunului de tot ceea ce este incontrolabil și misterios. Luna mișcă valurile Oceanelor și cilul femeilor, făcând atât lupul sălbatic cât și câinele cuminte, să urle.

Însă noaptea nu durează pentru totdeauna, iar călătoria Nebunului este și ea spre sfârși. Soarele răsare încă o dată, iar cu el vine promisiunea revenirii și întoarcerii acasă. Nebunul se găsește la porțile castelului său ancestral, gata să arate tot ceea ce a învățat în această călătorie. Cartea Judecății reprezintă revelația, locul în care tot ce a fost nespus este împărtășit iar munca interioară finală este încheiată.

Lumea reprezintă sfârșitul călătoriei, dar aici găsim și indicii despre ciclul ce urmează să înceapă. Acesta este unul dintre cele mai profunde aspecte alte înțelepciunii pe care Tarotul o ascunde: viața este un ciclu nesfârșit, o șansă de a învăța și crește cu ajutorul experiențelor. Atâta timp cât sălășluim în niște corpuri pe acest Pământ, vor exista constant lecții de învățat. Din fericire avem instrumente precum Tarotul, ce ne ajută să ne înțelegem  pe noi, lumea din jur, și felul cel mai bun de a prospera în propria noastră călătorie arhetipală.

X